FISURA DE BUZĂ SUPERIOARĂ. FISURA PALATINĂ

Altă denumire:

Cheilognatopalatoschisis

Cheiloschisis- labium ieporium

Palatoschisis- faux lupine

Epidemiologie

În Ungaria incidenţa este de 1-2/1000 de nou născuţi.

Cheiloschisisul asociat cu fisura arcadei dentare se dezvoltă de trei ori mai frecvent în partea stângă, decât în partea dreaptă.

Etiologie

Cauza fisurei izolate este poligenică, multifactorială.

Anomalia poate fi prezentă în cadrul altor sindroame plurimalformative; în acest caz se încriminează aberaţii cromosomiale, factori teratogeni, transmiterea ereditară a bolii.

Trisomia 13: archiencephalie, polidactilie, fisura buzei superioare asociat cu fisura arcadei dentare.

În 15% dintre cazuri fisura apare în cadrul unui sindrom malformativ. Sunt cunoscute aproximativ 170 de sindroame în fenotipul căruia se descrie şi prezenţa fisurei.

Utilizarea antiepilepticelor în timpul sarcinii (fenitoină) poate fi unul dintre cauzele, care determină apariţia bolii. Medicamentul este un antagonist al acidului folic şi al acidului retinic.

Tabagismul mamei poate fi un factor de risc.

Metode de prevenire

Utilizarea suplimentelor de multivitamine în timpul sarcinii.

Clasificare

Localizare cheiloschisisului asociat cu fisura arcadei dentare este pe traiectul dintre pragul narinar şi foramen incisivum. Poate fi uni- sau bilaterală.

Fisura prezentă la nivelul muschiului orbicular are ca consecinţă deformarea nasului. În fisura buzei superioare bilaterale septul nazal este deviat. În caz ul în care cheiloschisisul este complet vomerul şi osul incisiv este drept, de multe ori prognează.

Localizarea fisurii palatine este în linia mediană a vălului palatin. Forma uşoară interesează numai lueta (uvula fissa), dar poate fi afectat atât vălul palatin moale (palatum molle fissum), cât şi vălul palatin dur (palatum durum fissum).

Este descris şi forma cu localizare submucoasă a fisurii.

În foarte multe cazuri fisura vălului palatin apare asociat cu fisura buzei superioare.

Metode de diagnostic

Malformaţia poate fi depistată încă din perioada intrauterină cu ajutorul ecografiei 3D.

Consiliere genetică

La 30% dintre cazuri boala se transmite ereditar.

Fisura unilaterală este mai frecventă la sexul feminin, celelalte forme ale anomaliei au o incidenţă mai crescută la sexul masculin.

Dacă fisura apare la primul copil, posibilitatea ca al II-lea copil să prezite anomalia este de 4%. Dacă unul dintre părinţi şi primul copil prezintă anomalia, posibilitatea ca al II-lea copil să prezinte anomalia este de 17%.

Tratament

Constă într-o colaborare multidisciplinară între: chirurg pediatru, oto-rino-laringolog, chirurg buco-maxilo-facial, stomatolog, logoped, psiholog.

Momentul operator este ales în funcţie de vârstă şi greutate. Tratamentul chirurgical, plastia fisurii labiale poate fi efectuat cel mai devreme la vârsta de 3 luni sau la o greutate de cel puţin 5000 g.

Tehnici folosite: Millard (Imaginea 1.-2.), Le Mesurier, Salyer (Imaginea 5.-6.). În repararea fisurii labiale urmărim următoarele: sutura m. orbicularis oris astfel încât linia de sutură să nu fie sub tensiune, roşul buzei superioare să fie în linie continuă, buza superioară să fie la acelaş înălţime bilateral, pragul narinelor să fie simetric, iar cicatricea postoperatorie estetică. Recent pentru închiderea plăgii folosim un adeziv special. (Imaginea 3.-4.)

Plastia pragului nazal şi a narinelor poate fi efectuat în cadrul primei sedinţe, dar şi ulterior într-o a doua şedinţă.

Corecţia chirurgicală a fisurii palatine este indicată în jurul împlinirii vârstei de 1 an, când copilul începe să vorbească. Închiderea fisurilor de la nivelul vălului palatin moale şi cel dur se efectuează într-o singură şedinţă. Sutura la nivelul vălului palatin dur rezultă în izolarea cavităţii nazale de cavitatea bucală. Nu se practică închiderea defectului osos. Operaţia constă în acoperirea fisurii cu un lambou format din mucoperiosteul osului maxilar, fără să lezăm arterele palatine.

Reconstrucţia vălului palatin moale constă în formarea unui inel musculos (“muscle ring”) funcţional. Acest inel are rol important în timpul vorbirii: separarea faringelui de cavitatea nazală. Deficitul de funcţie a acestui inel rezultă în voce nazonată. Se practică disecţia de pe vălul palatin dur a inserţiei vicioase a musculaturii, sutura lor cu musculatura din partea opusă în aşa fel, încât să formeze un inel muscular. Eficacitatea procedurii poate fi crescută prin efectuarea unei incizii la nivelul inserţiei m. tensor veli palatini. Prin această manevră obţinem şi alungirea vălului palatin.

Alte tehnici: Lagenbeck, Wardil Pushback- metode care asigură închiderea comunicării dintre cavitatea nazală şi cavitate bucală, însă vălul palatin nu este alungit şi inserţia vicoasă a muşchilor nu este rezolvat, motiv pentru apar dificultăţi de vorbire. Acest aspect este motivul pentru care după operaţia Lagenbeck eu recomand pacienţilor efectuarea unei noi intervenţii.

Eu prefer metoda plastiei cu 2 lambouri, după Janusz Bardach sau plastia în Z după Furlow. (Imaginea 8.)

După efectuarea plastiei urmează tratamentul de ortodonţie, controlul periodic al tulburării de creştere al dinţilor şi şedinţe de logopedie.

La vârsta de preşcolar (6-7. ani ) poate fi necesar reconstrucţia fisurii arcadei dentare.

Intervenţia chirurgicală primară, foarte frecvent, este urmat de tratamentul imperfecţiunilor estetice (Imaginea 9.)

În caz de dificultăţi de vorbire poate fi necesar alungirea vălului palatin prin faringoplastie.

Complicaţii

Dehiscenţa de plagă din cauza tensiunii de la nivelul liniei de sutură, fistulizare.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.

© Dr. Cserni Tamás gyermeksebész saját szakmai anyaga, Nyíregyháza - Toate drepturile rezervate. - BITidomar design - sitemap